PELERINAJ ORTODOX PE SFÂNTUL MUNTE ATHOS
5 min read
AGHION OROS – MUNTELE SFÂNT
Gândurile din acest jurnal s-au concretizat în timpul celor trei pelerinaje pe care le-a făcut în Grecia, pe Sfântul Munte Athos, între anii 2018, 2019 și 2023, călătorie care a fost posibilă prin intermediul Asociației Culturale-Karyes. Fără a avea pretenția că este scriitor eroul acestor randuri, Sorin Pop, un conjudetean stabilit de ani buni la Brasov, a încercat să împrumute un stil de prezentare documentar, care îi place și care il caracterizează, stil care i-a fost natural să-l utilizeze, așa cum apare în jurnal. ”Vreau să spun încă de la bun început că, m-am referit la izvoarele istorice, la prezentarea clădirilor arhitecturale, la patrimoniul cultural, la cultul sfintelor moaște și a icoanelor făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir, văzute prin vizitarea sfintelor mănăstiri și a tot ce m-a mișcat mai mult sufletește. Pe unele aspecte le-am trecut cu vederea, pe altele le-am supraevaluat, fiecare pelerin din grupul cu care am fost, ar putea să scrie alt jurnal, mai detaliat și mai interesant. Pentru mine a fost o mare bucurie faptul că, am putut să fiu pelerin în aceste locuri binecuvântate, să văd, să simt, să particip la sfintele slujbe, să trăiesc ca un pelerin după cât m-a învrednicit Bunul Dumnezeu prin ceea ce înseamnă Religia Ortodoxă de două mii de ani și care dăinuie și astăzi prin grija Domnului nostru Iisus Hristos și a Maicii Domnului – „Cuvântul a Născut”. În viața noastră de creștin, să ne facem o datorie sfântă pentru suflet, de a merge într-un pelerinaj la Sfântul Munte Athos, pentru că Muntele Athos nu poate fi povestit, ci doar trăit, iar pentru a deveni un bun creștin, trebuie să-l mărturisești pe Dumnezeu, să faci fapte de milostenie și să fi smerit, spune, atat de frumos, Sorin Pop.
După Biserica Sfântului Mormânt al Domnului de la Ierusalim și Țara Sfântă, cel mai important loc pentru lumea creștin-ortodoxă este Sfântul Munte Athos, situat în nord – estul Greciei, pământ care se află permanent sub acoperământul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu – Cuvântul a născut. Nu a fost denumit acest loc din întâmplare „Grădina Maicii Domnului”, cerul, pământul și marea, într-o armonie pământească se unesc în acest paradis al muzicii divine, aducând slavă lui Dumnezeu. Se spune că, Sfinții Apostolii când au tras la sorți să împartă regiunile unde urmau să predice Sfânta Evanghelie, Sfânta Fecioară Maria și-a exprimat și ea dorința de a lua parte la tragerea de sorți. Atunci Arhanghelul Gavril s-a înfățișat dinaintea ei, arătându-i peninsula Macedoniei și așa numitul „Muntele Athos”, ca să răspândească cuvântul lui Dumnezeu acolo.
Ajungând Maica Domnului pe peninsula Athos, se auzi o voce din ceruri: „Oricâte ți-am oferit în plus Mama a mea, așa să fie întotdeauna pentru tine, dacă și ei îmi vor executa poruncile.
De acum încolo, fie ca acest tărâm să fie al tău pământ, a ta poiană și al tău paradis și mai încă țărm salvator pentru cei ce doresc a fi salvați, dar și adăpost și refugiu și țărm liniștit pentru penitența celor ce sunt încărcați de multe păcate”.
(Sursa: Coduri IV – 66, X – 31, Biblioteca Mănăstirii Marii Lavre).
Și de atunci, pe acest pământ binecuvântat, în „Grădina Maicii Domnului” s-au dezvoltat toate formele traiului monastic și modul de viață cuviincios al călugărilor Ortodoxiei, devenind munte al sfinților, aici au fost acumulate toate caracteristicile virtuții, fie privind în natură, fie în modul călugăresc de trai al oamenilor care au viețuit acolo. Lucrarea este structurată pe 64 de capitole, în cuprinsul cărora am încercat să evidențiez toate cele 20 de mănăstiri athonite, 14 schituri și o mulţime de chilii călugăreşti în care vieţuiesc peste 1.800 de monahi ortodocşi de diferite naţionalităţi: români, sârbi, bulgari, ruși și greci. Cei care au urcat pe Muntele Athos spun că, acest pelerinaj nu este pentru oricine, ci pentru oameni cu o condiţie fizică deosebită şi, mai presus de orice, cu un psihic puternic, apţi să îşi dozeze eficient energia, nelăsându-se descurajaţi uşor. Vegetaţia îmbracă pământul ca un covor verde, plăcut la mers, iar de-a lungul pâraielor se înşiră arbori pitici, cei mai înalţi dintre copacii de pe Muntele Sfânt sunt cedrii, cu aroma lor balsamică şi lemnoasă specifică, în cale am întâlnit mai multe lăcaşe monahale, fiecare adiere de vânt ne răsfaţă simţurile cu miros de untdelemn aromat şi sfinţit, iar muntele miroase a mir.
Pe măsură ce se îndepărtează de nivelul mării, vegetaţia alpină acaparează muntele, ca în cele din urmă să lase loc cărărilor înguste acoperite cu îngrămădiri de fragmente de rocă colţuroase şi scărilor întortocheate săpate cu trudă în munte de călugării trăitori, urcuşul devine din ce în ce mai solicitant, mai anevoios, mai abrupt, echipamentul, se dovedeşte o povară prea grea, la urcare, panta abruptă era plină cu grohotiş şi cu piatră tăioasă.
”Ghidul, un om fantastic, cu o experienţă extraordinară, care a reuşit să ne ducă până la vârf şi înapoi, ghidându-ne fiecare pas, fiecare mişcare, învăţându-ne inclusiv cum să respirăm, mai târziu, am aflat că absolvise I.E.F.S. și Facultatea de Geografie, stătea bine la capitolul pregătirii fizice”, a mai adaugat ”scriitorul” Sorin Pop.
Dorelian David