23/05/2024

Şedinţa anuală a Consiliului Eparhial și a Adunării Eparhiale a Episcopiei Huşilor

7 min read

Sâmbătă, 17 februarie, a avut loc şedinţa anuală a Consiliului Eparhial și a Adunării Eparhiale a Episcopiei Huşilor. Evenimentul s-a derulat în Sala de şedinţe a Protopopiatului Huşi, sub preşedinţia Preasfinţitului Părinte Episcop Ignatie.
Întâlnirea a fost prefațată de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Ierarhul Huşilor la Catedrala Episcopală. Soborul slujitorilor a fost alcătuit din părinţi consilieri eparhiali, părinții protopopi din Eparhie şi din membrii clerici ai Adunării Eparhiale.
În deschiderea întrunirii, Părintele Episcop Ignatie a afirmat că în lipsa conștiinței că ceea ce avem și primim sunt daruri de la Dumnezeu, vom risipi foarte multe:
În Biserică avem, întotdeauna, acest reflex al smereniei: ori de câte ori facem ceva, nu ne atribuim niciun fel de merit, ci ne gândim doar la faptul că eram datori să facem acel lucru, așa cum se spune în Sfânta Evanghelie – când facem ceva, să nu ne mândrim, să nu căutăm să prezentăm lucrurile cu emfază, ci să avem conștiinţa că nu am făcut altceva decât să ne îndeplinim responsabilităţile cu care am fost încredinţaţi de Dumnezeu.
Suntem cu toţii parte integrantă și, desigur, beneficiem de ceea ce ne oferă societatea de consum. Tendinţa este de a fi foarte critici faţă de una dintre caracteristicile acestei societăţi, și anume consumismul.
Noi facem parte integrantă și ne bucurăm de beneficiile societăţii de consum dar, în același timp, este foarte important să avem luciditatea de a vedea deformările sau carenţele acesteia.
În Biserică, în calitate de creștini, avem conștiinţa că toate cele ce sunt în jurul nostru – oameni, univers, lume, mediul înconjurător, obiecte – sunt darul lui Dumnezeu. În generozitatea Sa, Dumnezeu ni le dăruiește, iar noi, la rându-ne, nu facem altceva decât să Îi întoarcem aceste daruri – așa cum spune părintele Dumitru Stăniloae –, prin preţuirea pe care o manifestăm faţă de acestea.
De ce este important să facem un mic recurs la conștientizarea faptului că toate lucrurile de care ne bucurăm sunt darul lui Dumnezeu? Omul consumist, care face parte din societatea de consum, de ale cărei beneficii se bucură, a uitat că totul este darul lui Dumnezeu. Când nu vedem realitatea în această perspectivă – că lumea aceasta, toate cele de care ne bucurăm, sunt darul lui Dumnezeu –, vom avea tendinţa de a ne raporta cu desconsiderare și cu accente de risipă.
Una dintre caracteristicile societăţii de consum este faptul că risipim foarte mult, pentru că nu avem conștiinţa că tot ceea ce primim este darul lui Dumnezeu.
Noi ne raportăm cu foarte mult respect cu foarte multă atenție față de darurile pe care le primim de la cei care ne sunt apropiaţi. Nu abuzăm de aceste daruri, le așezăm într-un loc care are o semnificaţie specială pentru noi și le îngrijim cu foarte mare atenţie.
Preasfinția Sa a făcut referire la o afirmație a părintelui Dumitru Stăniloae, care descrie atitudinea omului ce are conștiința că ceea ce primește este darul lui Dumnezeu:
Tot ceea ce noi am făcut în anul precedent – din punct de vedere cultural, administrativ, edilitar, social-filantropic – este darul lui Dumnezeu.
Părintele Dumitru Stăniloae, cel care a vorbit atât de minunat despre ce înseamnă a gândi lumea ca dar al lui Dumnezeu, ne descrie cum se raportează omul care are conștiinţa că tot ceea ce primește este darul lui Dumnezeu.
„Cei ce le dăruiesc lui Dumnezeu se poartă delicat cu obiectele și lucrurile din lume, pentru că sunt darurile date de Dumnezeu, întoarse prin ei, Lui, cu mulţumită. Dar delicateţea comportării noastre cu ele ne dă putinţa să dobândim aceeași purtare cu toate, ne deschide ochii să vedem în toate lucrurile darurile lui Dumnezeu, pe care trebuie să le folosim cu sfială, cu puritate și cu foarte multă recunoștinţă.”
Am nădejdea că, dacă vom intra în optica aceasta, și relaţiile dintre oameni se vor schimba în mod substanţial. Dacă îl vedem pe cel de lângă noi ca fiind darul lui Dumnezeu, ne vom raporta exact așa cum spune părintele Dumitru Stăniloae – cu multă sfială, cu foarte multă puritate și cu foarte multă recunoștinţă, așa cum ne raportăm faţă de orice dar pe care îl primim din partea cuiva.
Atunci când primim ceva de la cineva, nu îndrăznim să întinăm, cu mintea noastră, intenţia acelui dar. Dimpotrivă, îl tratăm cu foarte multă curăţenie spirituală, cu foarte multă sfială – care, într-un fel, scoate la iveală faptul că nu merităm acel lucru –, și cu foarte multă recunoștinţă.
Cred că am mai putea spiritualiza societatea de consum în care trăim și de ale cărei beneficii ne bucurăm, dacă ne vom asuma conștiinţa că tot ceea ce ni se oferă este darul lui Dumnezeu și noi suntem chemaţi să gestionăm și să amplificăm acest dar, exact ca cei din pilda talanţilor.
În pilda talanţilor, cei care au primit cinci, respectiv doi talanţi, au fost harnici și creativi, au pus în lucrare ceea ce au primit și, cu foarte multă recunoștinţă, au dăruit stăpânului lor de două ori mai mult decât au primit.
Poate noi nu reușim întotdeauna să înmulţim talanţii (darurile) pe care i-am primit, însă, părintele Dumitru Stăniloae ne încredinţează că a întoarce lui Dumnezeu darul primit de la El, implică doar preţuirea a ceea ce primim. Dacă preţuim ceea ce primim și ne raportăm în mod cuviincios faţă de acestea, este deja ca și cum I-am întors darul, dar nu ca o ofensă, ci ca o mulţumire și o mare recunoștinţă.
Așa aș vrea să gândim și întâlnirea de astăzi: tot ceea ce am reușit să facem este darul lui Dumnezeu, inspiraţia Lui, lucrarea harului, lucrarea credinţei, iar ceea ce nu am reușit ţine doar de deficienţele și carenţele noastre, ca oameni.
Când sunt prezentate reportaje, atât în spaţiul bisericesc cât și în cel laic, ale activităţii Bisericii, există un singur amănunt la care se face referire, de parcă viaţa noastră bisericească s-ar reduce exclusiv la această dimensiune, care este esenţială, dar extrem de înșelătoare. În general, se vorbește despre banii cheltuiţi pe filantropie (pe activitatea socială a Bisericii).
Acestea sunt lucrurile căutate, care asigură un anumit rating. Însă, o asemenea preocupare, trădează inocularea unei imagini secularizante despre Biserică, care este percepută ca un fel de ONG care prestează servicii sociale.
Oamenii sunt foarte sensibili. Dacă vrem să-i sensibilizăm (să-i impresionăm, în sensul foarte pozitiv al cuvântului), vom vorbi despre activitatea social-filantropică a Bisericii. Dar o asemenea abordare este una reducţionistă, în defavoarea noastră, ca și creștini ai Bisericii.
Viaţa Bisericii nu se rezumă numai la filantropie. Aceasta este foarte importantă – avem în Sfânta Evanghelie pilda samarineanului milostiv –, dar partea esenţială a Bisericii noastre este Liturghia, care se răsfrânge în modul cum ne raportăm faţă de oameni – cateheza pe care o facem.
De ce spun acest lucru? Nu veţi vedea nicăieri pe cineva interesat de câte Liturghii sau sfinţiri de biserici s-au săvârșit într-o Episcopie, de câţi oameni au fost catehizaţi sau ascultaţi cu păsurile (problemele) lor.
Dacă nu vom fi atenţi și la dimensiunea liturgică, catehetică, duhovnicească, de trăire a credinţei, vom ajunge în situaţia – nu vreau să fiu deloc apocaliptic sau pesimist – de a închide bisericile, pentru că nu vor mai veni credincioșii, așa cum se întâmplă în Occident.
Nu spun acest lucru, criticând Occidentul în sine. Nu cred că Occidentul în sine este responsabil de o asemenea situaţie. Vina este a noastră, a slujitorilor Bisericii, pentru că nu reușim să „plasticizăm” – e un termen foarte frumos, folosit de părintele Dumitru Stăniloae – mesajul evanghelic, să-l prezentăm în așa fel încât el să devină o preocupare pentru cei care ne ascultă.
A urmat prezentarea rapoartelor de activitate ale Sectoarelor Centrului Eparhial Huşi şi aprobarea lor de către membrii Adunării Eparhiale.
În partea a doua a întâlnirii, membrii Adunării Eparhiale, precum și invitații, au luat cuvântul, confirmând susținerea pe care o acordă Bisericii ai cărei membrii sunt, și dezvoltând diferite teme care țin de prezența valorilor creștine în societate.
Potrivit Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială este un organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice și patrimoniale ale eparhiei. Adunarea se compune din reprezentanții aleși ai clerului și ai credincioșilor.
Adunarea Eparhială este formată din cinci comisii de lucru permanente: Comisia administrativ-bisericească, Comisia culturală și educațională, Comisia economică, bugetară și patrimonială, Comisia social-filantropică și Comisia organizatorică, juridică și de validare.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.