Tue. Feb 27th, 2024

Sfântului Haralambie, tămăduitorul bolnavilor

3 min read

Este considerat făcător de minuni și apărător de boli, Sfântul Haralambie este unul dintre sfinții a căror prăznuire, deși marcată cu cruce neagră în calendar, este trăită cu multă cu intensitate de creștinii ortodocși. Poate de aceea sunt și atât de multe superstiții legate de ziua Sântului Haralambie, care an de an, este sărbătorită pe 10 februarie. În primul rând, acest Sfânt reprezintă o mare speranță a celor bolnavi. Agheasma făcută de preot în această zi este considerată tămăduitoare, în multe zone din țară. La fel și colacii sau coliva sfințite la biserică de Sfântul Haralambie trebuie date să fie mâncate de oamenii suferinzi. În credința populară se mai spune că Sfântul Haralambie este cel care ia sufletul omului când moare, iar, din bătrâni, se spune că cei care lucrează în această zi de sărbătoare, în ceasul de pe urmă își vor da sufletul cu mult chin. Mai trebuie spus că anul acesta, de ziua Sfântului Mucenic Haralambie, de pe 10 februarie, vor fi și „Moșii de Iarnă”, care, în credința bătrânilor, se țin pentru că altfel este risc de nebunie sau ca leac pentru a nu îmbătrâni repede. În vremea Sfântului Haralambie, mai mare al cetății era păgânul dregător Luchian, care, nesuferind cuvintele și râvna propovăduirii bătrânului preot, a poruncit soldaților să-l prindă și să-l aducă la judecată. Sfântul Haralambie a mărturisit în fața lui Luchian cu mult curaj și cu strălucire dreapta credință creștină și pe Iisus Hristos Domnul. Pentru aceasta a fost cumplit chinuit, căci, dezbrăcat fiind de hainele sale, păgânii i-au jupuit tot trupul cu unghii de fier și i-au tăiat fîșii carnea. Însă Sfântul Haralambie, grav rănit fiind, a zis: „Mulțumesc vouă, fraților, că strujind trupul meu cel vechi și bătrân, m-ați înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferințelor pentru Hristos”. Văzând cei de față răbdarea mucenicului în multele chinuri pe care le răbda, rugându-se neîncetat, mulți dintre ei, bărbați și femei, au crezut în Hristos. Iar dregătorul, cercetându-i și chinuindu-i și pe aceștia cumplit, a poruncit în cele din urmă să li se taie capetele. Atunci, însăși fiica împăratului, Galina, auzind de puterea Sfântului Haralambie și de tăria lui sufletească, s-a botezat în numele Preasfintei Treimi. Istovit fiind de atâtea suferințe, Sfântul Haralambie și-a dat sufletul în mâinile Domnului, pe când se afla în temniță. În unele regiuni ale țării, femeile fac un colăcel, îl rup în patru și le aruncă spre cele patru puncte cardinale pentru a alunga duhurile și spiritele rele departe de casă. Întrucât se consideră că Sfântul Haralambie apără de boli oamenii, dar și animalele, mai ales de ciumă, se spune că este bine să împarți pe 10 februarie colăcei pentru a-l înduioșa să nu dea drumul ciumei. Fiindcă vindecă oamenii și animalele fără plată, lumea l-a făcut sfânt pe Haralambie, biruitor al ciumei. Sfântul Haralambie a lăsat cu limbă de moarte că unde se va găsi o bucațică din trupul lui, locul acela sa fie în veci ferit de ciumă. Se mai spune că este sfântul care ia sufletul omului când moare, de aceea, celui care lucrează în această zi se spune că îi iese sufletul cu chinuri.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes and modify by Boghiu Marius.