Tue. Feb 27th, 2024

Zicere de la PS Ignatie: „Când omul are pace dinspre gânduri și dinspre simțiri, poate depăși altfel momentele delicate, chiar și atunci când este în boală”

7 min read

Marți, 2 ianuarie, când Biserica îl sărbătorește pe Sfântul Serafim de Sarov, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a săvârșit Sfânta Liturghie la biserica „Sfântul Ilie” din municipiul Huși, cu prilejul prăznuirii celui de-al doilea ocrotitor al sfântului locaș.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, parohul bisericii, alături de părintele consilier eparhial Marian Dumitru Rugină, de părintele exarh Zaharia Curteanu, de părintele secretar eparhial Alexandru Bahnar, și de părintele protopop Iulian Dumitru Ștefan.
În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre binefacerile pe care le aduce dobândirea liniștii lăuntrice:
«Așadar, adevăratul scop al vieții noastre creștinești este dobândirea Sfântului Duh» (Sf. Serafim de Sarov)
Cei care suntem preocupați de viața duhovnicească constatăm că cel mai de folos lucru pentru sufletul nostru este liniștea lăuntrică. Aceasta se câștigă foarte greu, din pricina faptului că nu reușim să ne disciplinăm în mod adecvat gândurile din mintea noastră.
Nu este o noutate faptul că noi generăm stări diferite în sufletul nostru, în funcție de modul cum interpretăm ceea ce vine din exterior înspre noi. Prin urmare, fără a fi reducționiști, liniștea sufletului nostru depinde de modul cum vedem (cum interpretăm) noi lucrurile, de modul cum înțelegem realitatea și tot ceea ce ni se întâmplă.
Sfântul Serafim de Sarov ne dă o soluție pentru a câștiga pacea lăuntrică.
În multe momente ale vieții noastre, suntem afectați de răutățile, insultele și calomniile celor din jur, care ne deteriorează calitatea vieții noastre interioare.
Sfântul Serafim de Sarov a fost întrebat de către ucenicul său, Motovilov, ce să facă în asemenea contexte, când cineva pur și simplu îi mototolește sufletul. Sfântul Serafim dă următorul sfat, care nu este foarte simplu de asumat:
„Tratează jignirile venite de la alții cu calm, ca și cum insultele lor nu te privesc pe tine, ci pe altcineva. Așa poți păstra așezarea ta sufletească nezdruncinată și pacea ta lăuntrică. Dobândește pacea și mii de oameni se vor mântui în jurul tău. Atunci când un om se află într-o stare de pace a minții, el poate, de la sine, să le ofere celorlalți lumina necesară rațiunii lor.”
Ceea ce ne cere Sfântul Serafim de Sarov este cel mai anevoios lucru, pentru că în noi este mândrie, aroganță și tendința de a ne comporta cu superioritate. În funcție de câtă mândrie este în noi, atât de mult ne afectează ceea ce spun, negativ, cei de lângă noi.
Intensitatea a ceea ce ne afectează, când cineva vorbește negativ la adresa noastră, este direct proporțională cu masivitatea mândriei care ne locuiește sufletul și mintea.
Sfântul Serafim de Sarov este un model de rugăciune și de stăruință în a câștiga pacea sufletului.
Noi, în general, spunem că sănătatea este mai bună decât toate. Eu, personal, am ajuns la o altă concluzie, și anume că liniștea (pacea lăuntrică) este mai bună decât orice din lumea aceasta.
Când omul este liniștit, când are pace dinspre gânduri și dinspre simțiri, poate depăși altfel momentele delicate, chiar și atunci când este în boală. Inclusiv medicii și cei din domeniul neuroștiințelor au ajuns la concluzia că starea de liniște, optimismul, este cheia unei vindecări rapide, atât atunci când suntem afectați de o boală sufletească, cât și de o boală trupească.
Preasfinția Sa a afirmat că unul dintre cele mai eficiente remedii împotriva tulburărilor sufletești, este rugăciunea:
Rugăciunea este unul dintre cele mai bune remedii împotriva neliniștii, dar și sursă de foarte multă liniște.
Noi ne rugăm mult prea puțin, sau o facem sporadic, printre multe alte lucruri, în mod mecanic și cu conștiința că așa trebuie. Nu am ajuns la convingerea că rugăciunea ar trebui să ne fie vitală, să fie ca respirația, ca oxigenul de care depinde viața noastră.
Ne rugăm grăbit dimineața, înainte de a pleca la serviciu, iar seara, după ce venim de la muncă, preferăm mai degrabă să butonăm device-urile pe care le avem, și pierdem vremea pe rețelele de socializare sau uitându-ne la televizor, la emisiuni mondene. Iar când vine ceasul pentru odihnă, ne aducem aminte, tot grăbit, să facem o rugăciune, și facem un „Tatăl nostru” (sau, fiecare, după putințele lui) și ne culcăm.
Cam așa este programul de rugăciune al multora dintre noi. Rugăciunea nu a devenit parte esențială din viața noastră, fără de care să simțim că nu putem trăi.
Când a pierdut liniștea (harul lui Dumnezeu), Sfântul Serafim de Sarov s-a rugat o mie de zile pe o piatră, cerând de la Dumnezeu să primească înapoi harul, care era, pentru el, sursă de mare liniște.
Dacă vom reuși să controlăm, cu adevărat, mintea (panoul de control), și vom reuși să dăm interpretarea corectă (duhovnicească) a ceea ce ni se întâmplă, atunci vom avea mai multă liniște.
Dacă gândurile și interpretările față de ceea ce ni se întâmplă vor fi prăpăstioase, în zona fricii, vom dobândi foarte greu liniștea.
Sigur că nu ține numai de noi. Sunt și anumite mecanisme ale minții (ale gândirii noastre), pe care nu le putem controla. Însă, prin rugăciune, prin multă stăruință, și printr-o interpretare corectă a ceea ce ni se întâmplă, vom ajunge la liman, vom reuși să câștigăm liniștea și să dobândim obișnuința de a gândi că tot ceea ce ni se întâmplă poartă în sine o pedagogie.
Nu este nimic întâmplător, din toate învățăm câte ceva. Esențial este să avem înțelepciunea de a vedea ce trebuie să învățăm din situațiile delicate, foarte greu de dus pentru noi.
Mai este un lucru foarte esențial, pe care îl găsim tot la Sfinții Părinți. Când vine o suferință (o stare apăsătoare) în sufletul nostru, generată de contexte foarte complicate, atitudinea nu este de a ne război sau de a respinge asemenea stări, ci de a le îmbrățișa. Cu cât vom îmbrățișa mai mult și vom accepta stările de negativitate, de zgomot lăuntric, cu atât ele vor trece mult mai ușor și mai repede. Cu cât ne vom război sau vom diseca lucrurile în o mie de părți, cu atât suferința și neliniștea va stărui în noi.
Prin urmare, cheia depășirii unei neliniști, a unei stări de agitație interioară, generată de gânduri sau de frici, este asumarea acestora, îmbrățișarea lor. Așa cum, atunci când un om suferă foarte mult, această suferință îi va fi mult mai ușor de dus, dacă o va îmbrățișa. Dacă o va respinge și va căuta tot felul de explicații – de ce i se întâmplă un lucru, sau de ce Dumnezeu a îngăduit să vină o asemenea încercare –, suferința va crește și povara de dus va fi una imensă.
Starea de smerenie înseamnă tocmai acceptarea a ceea ce ni se întâmplă, îmbrățișarea a ceea ce vine în viața noastră, mai ales a celor nedorite, care sunt apăsătoare pentru noi și le simțim ca fiind zdrobitoare.
Așa ne învață Sfântul Serafim de Sarov – să dobândim pacea (liniștea) în inima noastră, și toți cei care vor fi în jurul nostru se vor bucura. Sfântul Serafim de Sarov, indiferent de perioada anului – nu numai în perioada pascală –, își întâmpina ucenicii cu acest salut: „Hristos a înviat, bucuria mea!”.
Să ne ajute Sfântul Serafim de Sarov să dobândim liniștea și pacea.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Vladimir Beregoi i-a mulțumit Părintelui Episcop Ignatie pentru slujirea Sfintei Liturghii cu prilejul hramului, și i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să-l descopere mai profund pe Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, mare făcător de minuni.
Toți copiii prezenți au primit, la final, jucării și dulciuri.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes and modify by Boghiu Marius.