Tue. Feb 27th, 2024

Zicere de la PS Ignatie: „Dacă dragostea pe care I-o oferim lui Hristos, nu se extinde și înspre Maica Domnului, este o dragoste imperfectă”

7 min read

În a doua zi de Crăciun, marți, 26 decembrie 2023, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din municipiul Vaslui.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Cosmin Gubernat, alături de părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele Silviu Lupu, slujitorii sfântului locaș.
Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” coordonat de arhidiaconul Vlăduț Cosmin Mironescu.
În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre darul făcut de Dumnezeu omenirii, prin întruparea Fiului Său, din Preasfânta Fecioară Maria, ca Om:
«Ce-Ți vom aduce Ție, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire aduce Ție: îngerii – cântarea, cerurile – steaua, magii – darurile, păstorii – minunea, pământul – peștera, pustiul – ieslea, iar noi – pe Fecioara Maria» (Stihiră din slujba Vecerniei Praznicului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos)
Suntem în ambianţa de bucurie și lumină a sărbătorii Crăciunului. Dumnezeu-Tatăl, în dragostea Sa desăvârșită faţă de noi, L-a trimis pe Fiul Său în lume, ca să Se nască, ca Om, din Preasfânta Fecioară Maria. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Cel care vine și ne caută, asumându-și firea noastră umană, în integralitatea ei, în afară de păcat.
Toată creaţia s-a bucurat de venirea lui Dumnezeu în lume (de nașterea lui Dumnezeu-Fiul, ca Om, pe pământ). De aceea, numele lui Iisus Hristos este și Emanuel, care se tâlcuiește „Dumnezeu este cu noi (împreună cu noi)”.
Acesta este cel mai de preţ dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu-Tatăl nouă, oamenilor, trimiţându-Şi unicul Său Fiu, născut din veșnicie, întrupat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca să vină să ne mântuiască.
Atunci când primim daruri din partea cuiva, simţim nevoia naturală de a mulţumi acelei persoane. Darul, în sine, poartă ceva din dăruitor, și ne copleșește, mărturisindu-ne că nu suntem vrednici de iubirea pe care ne-o oferă persoana care ne cinstește și se raportează faţă de noi cu mult respect, cu multă atenţie și cu foarte multă dragoste. Răspunsul nostru, atunci când primim daruri din partea cuiva, este în primul rând dragostea și recunoștinţa.
În slujba Vecerniei Praznicului Nașterii după Trup a Domnului Hristos, ni se spune că întreaga creaţie a venit cu un dar, în semn de recunoștinţă pentru faptul că Dumnezeu-Fiul S-a întrupat.
Îngerii aduc cântarea „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Cerurile aduc steaua, care a fost o călăuză pentru magii din răsărit. Cei trei crai (magi) au adus daruri Pruncului Iisus, păstorii au adus uimirea lor, ca recunoștinţă, lui Dumnezeu. Pământul a adus peștera, pustiul ieslea, iar noi, oamenii, am dăruit-o pe Maica Domnului, ca fiind cel mai de preţ dar pentru Dumnezeu.
Părintele Alexander Schmemann surprinde, atât de sugestiv, bucuria umanităţii care Îi oferă lui Dumnezeu acest dar – pe Maica Domnului. Acest teolog contemporan ne spune că Maica Domnului este cel mai bun și mai frumos rod al creaţiei. Este ca și cum credinţa I-ar spune lui Dumnezeu: „În dragostea Ta pentru noi, Tu ni-L dăruiești pe Fiul Tău, iar noi, în dragostea noastră pentru Tine, Ţi-o dăruim pe Maria, Maica-Fecioară.”.
Putem spune că, prin Maica Domnului, lumea este logodită cu Dumnezeu, ca împlinire a dragostei lor reciproce. Evanghelia ne spune că „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat”, iar Biserica răspunde astfel: „Lumea așa de mult L-a iubit pe Dumnezeu, încât I-a dat-o pe cea a cărei frumuseţe și curăţie descoperă cel mai adânc sens și conţinut al lumii”.
Prin Maica Domnului, Fiul lui Dumnezeu Se face fiul omului, unul dintre noi, ca pe noi să ne facă una cu El Însuși, iar prin El una cu Dumnezeu.

Preasfinția Sa a vorbit despre cinstirea pe care o acordăm Macii Domnului, considerată „darul” pe care omenirea l-a făcut lui Dumnezeu:
Sărbătoarea de astăzi, din a doua zi de Crăciun, este una dintre cele mai vechi sărbători dedicate Maicii Domnului. Am putea spune că ziua aceasta este sursa din care s-au desprins toate celelalte zile de prăznuire dedicate Maicii Domnului.
Noi o cinstim cel mai potrivit, pe Maica Domnului, ca cea care are în braţe pe Pruncul Iisus, cea care Îl contemplă cel mai frumos. În tăcerea atmosferei venirii lui Dumnezeu-Fiul, ca Om, în această lume, Maica Domnului constituie un model de raportare la semnificaţiile profunde ale Crăciunului.
În icoana Praznicului Nașterii Domnului, vom constata că există un anumit dinamism al tuturor personajelor reprezentate. Maica Domnului este singura care își contemplă Fiul, în tăcere și rugăciune, cu o privire cum numai mamele știu să o îndrepte înspre copiii lor.
Maica Domnului este cel mai frumos dar pe care noi l-am oferit lui Dumnezeu – un dar curat, frumos, desăvârșit, și, mai ales, un dar capabil de foarte multă dragoste faţă de Domnul.
Fiind darul cel mai de preţ făcut, de către umanitate, lui Dumnezeu– așa cum ne spune Părintele Dumitru Stăniloae –, prin ea, și Dumnezeu ne răsplătește cu nenumărate daruri.
Așa să ne raportăm la Maica Domnului și să o cinstim, ca fiind darul oamenilor pentru Dumnezeu.
Maica Domnului a trăit în deplină smerenie – am spune, aproape în anonimat. Referinţele din Sfintele Evanghelii sunt atât de sumare în ceea ce o privește, pentru că ea și-a identificat viaţa, în mod plenar, cu Fiul ei.
Aceasta este minunea dragostei – când iubim, noi nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru cel pe care îl iubim foarte mult. În această logică, înţelegem foarte bine cuvântul Sfântului Apostol Pavel, din Epistola către Galateni: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.”.
Maica Domnului a fost prima dintre făpturile umane, care a încetat să trăiască pentru ea, pentru că trăia pentru Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos. Inima ei era plină de dragoste faţă de Pruncul Iisus. Iar acest lucru nu este ceva ieșit din comun.
Sigur că, în viaţa Maicii Domnului, toate lucrurile merg la modul sublim, însă toţi părinţii știu că odată cu venirea primului copil, ei nu mai trăiesc pentru sine, ci încep să trăiască pentru copil. Tot ceea ce fac ei – toată munca lor – este canalizată înspre copil. Parcă s-ar șterge ei, ca fiinţe umane, pentru a lăsa loc să trăiască, în mod deplin, copiii.
Într-un grad mult mai înalt și mai profund, așa a trăit și Maica Domnului, de aceea noi o cinstim în mod deosebit – pentru că ea și-a dăruit întreaga viaţă lui Hristos, pe Care L-a iubit atât de mult.
Dacă noi Îl iubim pe Hristos, nu avem cum să nu o iubim și pe Maica Domnului. Este exact ca în viaţa de zi cu zi – dacă avem un om care ne este foarte drag, dragostea noastră se va extinde și la persoanele care fac parte din cercul de bucurie și de dragoste al acelei persoane.
Dragostea noastră faţă de Maica Domnului este extinsă înspre ea din dragostea pe care o avem faţă de Mântuitorul.
De aceea, am un anumit semn de întrebare asupra celor care spun că Îl iubesc pe Iisus Hristos, dar nu o cinstesc pe Maica Domnului. Mi-e greu să înţeleg ce fel de dragoste este aceasta, care se oprește strict numai la Hristos, excluzând-o pe cea care L-a adus în lumea aceasta.
Dacă Maica Domnului n-ar fi acceptat, dacă nu și-ar fi exprimat libertatea de a-L zămisli pe Fiul lui Dumnezeu, ca Om, Hristos nu ar fi venit în lume. De aceea, îi datorăm atât de mult Maicii Domnului.
Dacă dragostea pe care I-o oferim lui Hristos, nu se extinde și înspre Maica Domnului, este o dragoste imperfectă.
Să luăm aminte la Maica Domnului, și să reflectăm, în sinea noastră, câtă dragoste Îi oferim noi lui Hristos, cât de mult am încetat să trăim pentru noi și să-L lăsăm pe El să vieze în viaţa noastră; cât de mult ne ștergem pe noi, și lăsăm să transpară, din viaţa și din gesturile și trăirile noastre, Hristos, și cât de mult avem deschiderea ca, dacă primim multe daruri de la Dumnezeu, și noi să ne oferim lui Hristos, ca pe un dar, așa cum spunem la Liturghie – „pe noi înșine și unii pe alţii, și toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
Nu este simplu. Este foarte greu, pentru că ne lăsăm cotropiţi de tot felul de păcate, care ne plac și le încuviinţăm în noi, luptând cât putem, fiecare dintre noi. Astfel, murdărim acest dar al fiinţei noastre, pe care trebuie să i-L dăm înapoi lui Dumnezeu.
Să o rugăm pe Maica Domnului să ne dăruiască puterea de a-L iubi pe Hristos, așa cum L-a iubit ea.
În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul potrivit, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Sfintele Taine. Cei prezenți au ascultat, la momentul Chinonicului, un scurt recital de colinde, interpretate de Corala Asociației Tinerilor Ortodocși din Vaslui (ATOV).
L-a finalul slujbei Ierarhul Hușilor i-a colindat, la rândul său, pe cei de față, și a mulțumit colindătorilor, precum și tuturor credincioșilor prezenți, între care s-a aflat și domnul Ciprian Trifan, vicepreședintele Consiliului Județean Vaslui.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes and modify by Boghiu Marius.