18/05/2024

Zicere de la PS Ignatie: „Să o simţim pe Maica Domnului ca mângâierea și bucuria noastră, într-o lume tristă și rea, care se bucură atunci când cineva este zdrobit de urâţenia păcatului”

6 min read

Duminică, 1 octombrie, de Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat slujba de sfințire a paraclisului Mănăstirii Mălinești, Protopopiatul Vaslui, pus sub ocrotirea Maicii Domnului și a Sfintei Cuvioase Parascheva.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele protopop Adrian Chirvasă și părintele stareț Filip Mercaș.
După slujba de târnosire a paraclisului, a urmat Sfânta Liturghie, oficiată în altarul de vară al așezământului monahal.
Răspunsurile liturgice au fost dat de grupul psaltic „Sfântul Grigorie Palama”, coordonat de părintele Ovidiu Vasile Ungureanu.
În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a vorbit despre maniera în care Sfânta Fecioară Maria îi ocrotește pe cei care o caută în rugăciune, explicând semnificațiile sărbătorii Acoperământul Maicii Domnului:
«Bucură-te, bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!» (stih din Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului)
Memoria liturgică a zilei de astăzi ne pune spre cinstire una din minunile pe care Maica Domnului a făcut-o cu cei care erau adunaţi la slujbă.
Într-o lucrare hagiografică, intitulată „Viaţa Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos”, ni se spune că, la un moment dat, în cadrul unei slujbe de Priveghere de noapte, înspre dimineaţă, la orele 4:00, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său, Epifanie, au văzut-o pe Maica Domnului venind în biserică, înconjurată de îngeri și de sfinţi, rugându-se și plângând pentru păcatele lumii.
După această rugăciune cu lacrimi, pentru lume și pentru toţi oamenii, Maica Domnului s-a ridicat la ceruri, lăsându-și în spatele ei omoforul (acoperământul), care îi acoperea pe toţi cei care erau de faţă la slujba de Priveghere.
Găsim, în această minune, originea sărbătorii de astăzi, închinată Maicii Domnului, numită „Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.
Părintele Dumitru Stăniloae ne spune că noi avem în cer o inimă de mamă, care se roagă pentru noi și, ori de câte ori îi cerem ajutorul, grabnic, fără zăbavă, ne împlinește cererile.
Maica Domnului se întristează și plânge, ori de câte ori păcătuim, ori de câte ori nu suntem oameni cinstiţi, când nu suntem buni și nu manifestăm îngăduinţă și dragoste faţă de cei din jurul nostru.
Nu mai avem capacitatea și rafinamentul spiritual de a o vedea și de a o simţi, cu adevărat, pe Maica Domnului, atunci când se întristează pentru noi, cei păcătoși – când plânge și ne acoperă cu Sfântul ei Acoperământ.
Ori de câte ori venim la biserică și ne rugăm în stare de smerenie, de tăcere, de lucrare lăuntrică și de multă meditaţie, Maica Domnului vine printre noi, se roagă împreună cu noi, plânge împreună cu noi pentru păcatele lumii și ale fiecăruia dintre noi.

Una dintre trăsăturile dominante ale sfinţilor este harisma, pe care o primesc de la Dumnezeu, de a simţi în ei și de a fi părtași la suferinţa și la păcatele întregii lumi, așa cum Hristos, pe Cruce, răstignit fiind, a luat în inima Sa – El, Cel fără de păcat, neprihănit, sfânt, desăvârșit – păcatele noastre, suferinţa și poverile lumii acesteia.

Maica Domnului, cea care este mai presus decât toţi sfinţii, are această harismă de a plânge pentru păcatele lumii.

Unul dintre marii teologi ai Bisericii Ortodoxe, care în tinereţea sa a fost ateu, abandonându-și credinţa și îndreptându-se spre marxism, Serghei Bulgakov, într-o predică la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, ne vorbește atât de frumos despre lacrimile acesteia pentru lume, pentru omul păcătos:

„Maica Domnului s-a rugat și a plâns nu numai acum o mie de ani (această minune, pe care a văzut-o Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, a avut loc în sec. al IX-lea, în Biserica Vlaherne din Constantinopol), ci se roagă și plânge și aici și acum, în toată vremea și în tot locul, până la sfârșitul veacurilor. Omoforul (Acoperământul) ei îi ocrotește nu numai pe cei care erau atunci de faţă la slujbă, ci fiecare generaţie umană, întreaga lume, pe noi, pe toţi păcătoșii.

Acoperământul Maicii Domnului, care ne binecuvintează și ne izbăvește, luminează și strălucește în toată vremea, chiar dacă ochii noștri sunt nevrednici să-l vadă.

Maica Domnului stă între cer și pământ. Ea mijlocește pentru lume și duce cererile noastre la altarul tronului lui Dumnezeu. Ea este dragoste și compasiune, milostivire și purtare de grijă, mijlocitoare și apărătoare. Ea nu judecă, ci arată milă tuturor. Nu este al ei să fie dreptul judecător sau judecătorul dreptăţii, ci să mijlocească asemeni unei mame.

Păcatele și durerile lumii rănesc inima celei ce iubește toată făptura, și ea răspunde la răutate și păcat cu dragoste și lacrimi. O sabie străpunge inima ei chiar și acum. Maica Domnului plânge pentru lume. Ce înseamnă această taină? Lumea plânge pentru sine, prin lacrimile ei. Suferinţa și tristeţea lumii sunt și ale ei. Lacrimile lumii și ale omului sunt și lacrimile ei. Ea este maică, ea este inimă, ea este ţarina, pământul, ogorul fertil, care absoarbe apa. Dacă ochii omenești ar putea să vadă că Maica Domnului este prezentă în lume, ar cunoaște ce transfigurare are loc în chip tainic. Dacă ar putea să vadă numai lacrimile ei, inimile pline de cruzime ar fi zguduite și s-ar încălzi, căci nicio inimă nu este atât de îngheţată, încât să nu se topească în faţa grijii pline de iubire a Maicii Domnului. La rău ea răspunde cu dragoste, la ponegrire și la calomnie cu iertare, la insulte cu binecuvântare.”
Așa este Maica Domnului pentru fiecare dintre noi – ne ocrotește, ne iubește și se roagă cu lacrimi atunci când suntem în suferinţă.
În Ceaslov și în cărţile de rugăciuni avem slujba Paraclisului Maicii Domnului, care se citește la întristare, la necaz și mare încercare, pentru că ea este mângâietoarea noastră.
Ori de câte ori o chemăm și ne rugăm ei, să o simţim pe Maica Domnului ca mângâierea și bucuria noastră. Să fie bunătatea noastră, într-o lume tristă, rea, care se bucură atunci când cineva este zdrobit de urâţenia păcatului, într-o lume în care am pierdut simţul compasiunii și al rugăciunii pentru cel care se află în suferinţă, în necaz, în boală și în mare încercare.
Maica Domnului să ne ocrotească, să ne bucure inima și să o mângâie, ori de câte ori viaţa, în curgerea și inerenţa ei, ne mai aduce tristeţe și încercare.
Înainte de împărtășirea credincioșilor, părintele protopop Adrian Chirvasă a citit mesajul Părintelui Patriarh Daniel, transmis cu ocazia Zilei internaționale a persoanelor vârstnice, și intitulat: „1 octombrie – recunoștință și aleasă prețuire pentru persoanele vârstnice”
La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop Ignatie a oferit distincții de vrednicie celor care au sprijinit în mod constant activitatea edilitară din cadrul Mănăstirii Mălinești.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.