18/05/2024

Doi Ierarhi au sfințit pictura bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” a Schitului Drăgești

5 min read

Duminică, 20 august, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, au oficiat Sfânta Liturghie și sfințirea picturii bisericii Schitului Drăgești, al Mănăstirii Rafaila, Protopopiatul Vaslui.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele exarh Zaharia Curteanu, părintele Atanasie Roman, starețul Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, Brașov, părintele protopop Adrian Chirvasă, părintele Ioan Claudiu Moldovan, protopop al zonei de sud-vest a Marii Britanii, și părintele Vichentie Lupu, starețul Mănăstirii Rafaila.
În prima parte a zilei, Ierarhii prezenți, alături de soborul de preoți și diaconi, au sfințit pictura bisericii cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt, iar apoi au oficiat Sfânta Liturghie în altarul de vară al așezământului monahal.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pasajului evanghelic, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a vorbit despre puterea iertării și despre faptul că Dumnezeu este, în același timp, și atotmilostiv, și drept:
Această pildă se adresează celor care înțeleg ce înseamnă să te folosești de un bun material care nu este al tău, deși tu crezi că ești stăpân (proprietar) – mai ales în această perioadă, când ținem atât de mult la așa-numitul „drept de proprietate”, care de fapt nu este altceva decât un drept de folosință. Suntem trecători, lăsăm tot ceea ce actele oficiale ne spun că suntem proprietari.
Pilda aceasta ne explică care este raportul nostru cu Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu, noi suntem într-o permanentă stare de datorie. Suntem datori lui Dumnezeu pentru viața noastră, pentru sănătatea pe care ne-o dă, dar și pentru încercările care vin asupra noastră, pentru că, întotdeauna când Dumnezeu ne încearcă, ne oferă și posibilitatea de a ne ridica din acea încercare. Încercările sunt pentru întărirea noastră, pentru biruirea asupra ispitelor și a necazurilor, iar nu pentru distrugerea noastră.
Reținem trei lucruri din această pildă. În primul rând, că Dumnezeu este atotmilostiv. Nu putem compara iubirea Sa nemărginită cu nimic. Putem doar să o imităm, în limita posibilităților noastre.
Apoi, observăm că Dumnezeu este și drept, și nu îngăduie ca, atunci când ne miluiește (când ne iartă) El, să vină altul și să o înlocuiască cu o așa-zisă dreptate a lui. Când cerem iertare de la Dumnezeu, trebuie să luăm aminte la faptul că El este și drept, și, dacă nu-L imităm și nu iertăm și noi celorlalți greșelile lor, ci ne ducem și îi dăm în judecată și cerem dreptate, și ne luptăm pentru niște bunuri materiale sau pentru niște bucăți de teren pe care vrem să le redobândim, va veni dreptatea lui Dumnezeu și ni se va spune, exact ca bogatului căruia i-a rodit țarina: „Iată, în noaptea aceasta ți se ia sufletul. Ce faci cu tot ce ai dobândit?”.
Noi trebuie să-L imităm pe Dumnezeu, să imităm bunătatea Lui, iertând altora, așa cum ne-a învățat Însuși Mântuitorul, în rugăciunea „Tatăl nostru”. De multe ori, noi nu ne dăm seama că, în rugăciunea „Tatăl nostru”, noi Îi punem lui Dumnezeu o condiție: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Cu alte cuvinte, dacă noi nu iertăm greșiților noștri, Îi spunem lui Dumnezeu: „Nu ne ierta nici Tu greșelile noastre!”.
Nimic nu trebuie să ne înspăimânte. Dacă ne informăm prea mult și suntem dependenți de multele surse de informații care se contrazic una pe cealaltă, rupem legătura cu Dumnezeu. Ne speriem, ne gândim ce va fi mâine – va mai veni o boală, vine războiul peste noi, vine încălzirea globală. Însă noi avem o putere mare, care ne ține în viață – Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Creatorul lumii, Cel care ne-a dat viață.
Dacă suntem în mâna lui Dumnezeu, de ce să ne temem? Toți muritorii suntem datori să plătim, prin moarte, dar avem șansa câștigării vieții veșnice.
La momentul împărtășirii slujitorilor, părintele Ioan Claudiu Moldovan, protopop al zonei de sud-vest a Marii Britanii (zona Oxford și Ţara Galilor), a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, transmis cu prilejul Duminicii migranților români, intitulat Grija pentru persoanele vârstnice – profunzimea trăirii creștine a unui popor.
La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu, pentru dragostea, bunăvoinţa și efortul de a fi prezent și de a fi părtaș bucuriei celor care vin la Schitul Drăgești și a celor care trudesc, se roagă și se nevoiesc în acest locaș de rugăciune.

Preasfinția Sa a amintit de câștigul spiritual pe care îl dobândesc cei care participă la Sfânta Liturghie:

De obicei, când venim la biserică, credem că noi ar trebui să-L facem atent pe Domnul la problemele și frământările noastre. De fapt, venirea noastră la biserică ar trebui să se concentreze pe ceea ce vrea Dumnezeu să ne spună nouă, nu pe ceea ce am vrea noi să-I spunem.
Dacă vom fi atenţi la acest aspect, după cele două ore de Liturghie vom simţi că suntem mai buni, mai răbdători și mai disponibili în a ne trăi credinţa.
Ierarhul Hușilor a amintit, în contextul „Duminicii Migranților”, de rolul comunităților bisericești în viața românilor din diaspora: Biserica este singura instituţie care, la modul concret și eficient, are grijă de românii din diaspora. Mulţi dintre aceștia trăiesc o stare de degringoladă, de înstrăinare, în sensul cel mai tare și crud al cuvântului. Bisericile și parohiile noastre sunt ca niște „mici Românii” în străinătate, care îi ajută și le mai astâmpără dorul de ţară.
Această grijă pentru românii din diaspora este meritul Părintelui Patriarh Daniel. Odată cu întronizarea Preafericirii Sale, dintr-odată, misiunea și slujirea din diaspora a căpătat o altă dimensiune, mult mai dinamică și mai consistentă, prin hirotonia episcopilor și înfiinţarea Episcopiilor și a Mitropoliilor.
După Sfânta Liturghie, Ierarhii prezenți au binecuvântat lucrările săvârșite la Casa pelerinilor „Teofil Părăian” din incinta așezământului monahal. În semn de prețuire, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a oferit părintelui stareț Vichentie Lupu Ordinul ctitoricesc „Mitropolit Ioan Mețianu”, al Mitropoliei Ardealului.
Cunoscutul duhovnic, Arhimandritul Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, a avut o legătură spirituală deosebită cu zona Negreștiului și cu viețuitorii Mănăstirii Rafaila, poposind deseori pentru a oferi îndrumare duhovnicească sau pentru conferințe. În memoria sa, Casa pelerinilor a așezământului monahal, îi poartă numele.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.