20/06/2024

1 MAI-ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUNCII

4 min read

Ziua Internațională a Muncii se sărbătorește anual, începând din 1889, în peste 80 de țări, la data de 1 Mai. Această zi nu a fost aleasă întâmplător.
Datorită condițiilor destul de grele și a timpului mare petrecut la locul de muncă (10-16 ore pe zi), spre sfârșitul secolului al XIX-lea, clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obține ziua de lucru de opt ore, precum și condiții mai bune de muncă și un salariu decent. În 1884, în încercarea de a le face muncitorilor viața mai ușoară, în cadrul Convenției Naționale de la Chicago, Federația Organizațiilor Meșteșugărești și a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federația Americană a Muncii) a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore.
La 1 mai 1886 peste 300.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărșăluit pentru a-și susține cauza. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Trei zile mai târziu, numărul greviștilor ajunse la peste 65.000, lucrurile au escaladat și poliția a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat 4 morți și mai mulți răniți. În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket din Chicago. Spre poliție a fost aruncată o bombă și 66 de polițiști au fost răniți – 7 au murit ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind în jur de 200 de persoane, dintre care mai mulți au decedat. Opt dintre protestatari au fost judecați, iar asociații muncitorești din țări precum Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat bani pentru apărarea acestora. Mișcarea devenise mondială.
În 1889, la primul Congres al Internaționalei a II-a întrunit la Paris, în care a fost marcat centenarul Revoluției Franceze (1789) și al Expoziției Universale, Raymond Lavigne a făcut propunerea ca, în 1890, să fie organizate demonstrații internaționale, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. În 1890 au avut loc manifestații atât în SUA, cât și în principalele țări europene. Astfel, ziua de 1 Mai a devenit Ziua Internațională a Muncii, fiind recunoscută ca un eveniment anual la Congresul Internaționalei a II-a din 1891. De atunci, an de an, în această zi, muncitorii au prilejul să-și exprime public cererile privitoare la condiții mai bune de muncă și la salarii decente.
În România, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, în timpul domniei regelui Carol I, prin organizarea de petreceri câmpenești. Primele demonstrații muncitorești organizate la noi în țară au avut loc în 1945.
Ziua a devenit sărbătoare națională în perioada comunismului, când erau organizate manifestații propagandistice de amploare pe marile bulevarde și pe stadioanele din toată țara.
După căderea comunismului, românii au renunțat la festivitățile propagandistice de 1 Mai. Ziua a fost, însă, marcată prin organizarea de evenimente sociale, în aer liber.
Ziua de 1 Mai se mai numește, în popor, și „ziua pelinului” sau chiar „ziua bețivilor”, marcând sărbătoarea de Armindeni.
Armindeni are două variante distincte, una fiind de origine păgână, străveche, cealaltă, o legendă cu reminiscențe creștine. Și una și alta au la bază creanga verde care se pune la ușa casei sau la fereastră.
Armindenul simbolizează vechiul zeu al vegetației care proteja recoltele și animalele. Cu o zi înainte, se aduce din pădure o ramură verde sau un pom curățat, iar de 1 Mai se pune în fața casei, unde se lasă până la seceriș, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou. În unele zone ramura verde se punea – și încă se mai pune –inclusiv la grajdul animalelor. Această ramură are rolul de a proteja gospodăria de strigoi, de grindină, în general de rele.
„Ziua de Arminden” sau „Ziua Pelinului” se sărbătorește în Transilvania, Banat, Bucovina și Moldova la 1 mai, în Țara Lăpușului de Rusalii, iar în Muntenia și Oltenia pe 23 aprilie, de Sângiorz.
În toate aceste locuri, pe lângă împodobirea cu ramuri verzi, Armindenul aducea și organizarea de petreceri câmpenești la care se bea vin roșu amestecat cu pelin, pentru schimbarea sângelui și apărarea de boli. Ziua este considerată „începătoarea verii” și se ține pentru odihna pământului, pentru înmulțirea turmelor, pentru ca oamenii „să intre cu sănătate în vară”. Astăzi se bea vin roșu cu pelin pentru a fi „puternic și rumen în obraji”. Pentru că, de multe ori s-a întrecut măsura, i s-a mai spus (pe lângă „ziua pelinului”) și „ziua bețivilor”.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.