Asociatia umanaitara ”Dragoste desculta” din Negresti a initiat, acum mai bine de o luna, campania ”Ajuta un prichindel sa aiba un ghiozdanel”, prin care se dorea si se doreste ca un numar cat mai mare de copii din judet sa intre in posesia unui ghiozdan cu tot ce trebuie, acum, in preajma inceperii unui nou an scolar. Demersurile facute de Magda Savuica si compania si-au gasit finalitatea in aceste zile.
”Dragi si sufletisti prieteni, am incheiat azi prima misiune din programul ”Ajuta un prichindel sa nu stea fara Ghiozdanel”.
Mai exact, in jur de 150 de prichindei au primit o “geanta” ( dupa spusele lor) cu imbracaminte, rechizite, dulciuri si jucarii.
Mai mult de jumatate au fost ghiozdanele coapte in cuptoruo asociatiei din banii primiti de la voi. O parte au fost primite gata facute cu atentie si grija. Va multumim deopotriva pentru ca ati crezut impreuna cu noi in incurajarea unui vis.
Sa va povestesc putin. Ne-am intalnit la 6 dimineata cu echipa si voluntari din zona. Toti oameni cu familii si copii acasa. Am incarcat doua microbuze si ne-am pornit la drum. Aproape 2 ore pana in judetul Bacau, unde, intr-un varf de deal, ascunsi printre brazi, locuiesc cel putin 400 de familii. Ghiozdanele duse de noi nu au acoperit decat 20% din nevoie dar ne vom intoarce in zona.
Am distribuit in curtea scolii. A fost, va spun sincer, HAOS. Parintii multora dintre copii nu stiau daca i-au inscris sigur la scoala sau nu, majoritatea erau pe liste pentru ca au umblat invatatorii prin sat sa ii induplece sa se inscrie. Peste o suta de oameni impingeau poarta scolii sa intre. Ne strigau, ne cereau scutece si haine, disciplina si respectul nefiind neaparat o prioritate in conduita lor:)
Cei mai bucurosi au fost, bineinteles, copiii. Isi pazeau cu sfintenie ghiozdanelul, il strangeau la brate si voiau sa fuga cat mai repede ca sa nu il ia nimeni. Comunitatea asta despre care va povestesc este una dintre cele mai nari provocari pe care le traim de cand am infiintat asociatia. Au nevoi asa de multe ca iti vine sa plangi.
Dar comportamentul parintilor (transferat si la unii din copii) este asa de agresiv si insistent ca parca nu ajungem la nicio lumina cu ei. Ne tocesc nervii ca plecam de acolo plangand.
Ca sa nu mai zic ca fara politia locala sau agenti de paza nici nu avem curaj sa intram la ei. Drumul de intoarcere e mereu tacut. Ne facem introspectia, ne intrebam daca oare am facut bine ca am mers din nou, de ce tot mergem daca la plecare ne vine sa urlam ca nu ne intelegem cu ei.
DE CE va spun toate astea?
In spatele pozelor cu copii zambitori stau oameni care, ca sa ajunga la copii si sa ii incurajeze sa viseze la mai mult, trebuie sa treaca de parinti “salbaticiti” de nevoia imediata, pentru care EDUCATIA nu este decat un lux aproape nenecesar.
Si noi stim ca nu e asa. Educatia e perspectiva care schimba vieti. Va multumim ca mai aveti incredere ca putem sa schimbam lumea prin copii! Pentru ca uneori, pana si noi ne pierdem speranta asta.

continuamcughiozdanele #iertareamscrislaoboseala”, ne-a transmis Magda Savuica, coordonatoarea Asociatiei umanitare ”Dragoste desculta” din micul orasel vasluian.

Dorelian David