Sat. Sep 25th, 2021

Cei de la ”Dragoste desculta” nu au odihna

3 min read

Membrii si voluntarii Asociatiei umanitare ”Dragoste desculta” din Negresti umbla din zori si pana in noapte pentru a face bine, pentru a ajuta. Ultimul exemplu il constituie ziua de ieri, sambata, care pentru unii era de odihna.
”Ma simt datoare sa va redau in detaliu povestea traseului de azi si sa va mai spun despre oamenii pe care ii intalnim. In primul rand, scopul nostru a fost acesta: sa le spunem povestea iubindu-i.
Am mers in misiune cu Beni si o doamna asistenta sociala care ne ajuta voluntar in actiunile noastre. Si-a pierdut de curand sotul, de cateva saptamani, si cu toate astea tot ce face e indreptat in continuare spre ceilalti si nevoile lor.
Un munte de putere. Un om implicat care stie toate ulitele neumblate pe unde se ascunde cate o casuta.
Si in casute…cate o bunica de 80-90 de ani, de regula singura. Majoritatea cu soti plecati in urma cu 10,20 de ani. Cu copii departe, cu greutati de tot felul.
Primele batranele vizitate vorbesc nedeslusit, imi fac semne sa ma uit la incaltarile lor barbatesti mult prea mari. Le e greu singure, nu au pensie, nu au copii. Mai merg sa munceasca cu ziua. Se bucura mereu cand ne vad…
O batranica in alt sat se plange ca din toate greutatile cea mai aprinsa e singuratatea. Sa nu ai tu cui spune o vorba, sa vina noaptea si sa n-ai cui spune noapte buna.
Daca in noaptea asta ai spus Noapte Buna cuiva, esti binecuvantat!
Un pic mai la deal, ne intalnim cu apusul in dreptul unei case batranesti. Bunica Natalia. Sta sprijinita in bat si glumeste cu noi.
Nu se plange nici ca nu-i buna soba, ca ii ploua in casa, ca e greu. Are 85 de ani.
Ma uit la degetele ei si le vad innegrite.
“Mamaie, ce ai la degete?
“Incep usor sa ma duc la deal. (Unde-i cimitirul). Ma retrag acasa!”
Ce om! Ce femeie! Sa mai aiba putere sa glumeasca si sa isi pastreze bunatatea in priviri.
Noi toti intampinam greutati. Dar nu toti trecem examenul in care greutatile nu devin parte din noi si ne acresc.
Putin mai devreme azi ne-a ajuns un transport de la Bucuresti. Am primit multe jucarii, trotinete de copii. Le-am luat cu noi si ne-am oprit intr-un colt de ultita unde se jucau copiii. Ce bucurie a fost acolo. Nu le-a pasat lor de mancare, de altceva. Trotinetele si tot ce avea roti a fost asa de bine primit.
In alt sat am oprit la bunica Ileana. Era tarziu deja si se pregatea de culcare. Asa de bine ne-a primit, cu atata caldura. O ajutam sa isi cumpere medicamente lunar. Asa o imbratisare ce mi-a dat…cum numai mama ma mai imbratiseaza. Asa, cu tot sufletul. Mi-a daruit o etajera de lemn pe care isi tinea ceasul. Ne-a rugat sa ne mai intoarcem pe la ea si nu stia cum sa ne mai multumeasca.
Daca cineva te-a imbratisat azi, oo, oare stii cat esti de binecuvantat?!
Mi-ar placea sa redau mirosul florilor, senzatia apei reci din fantana din sat, racoarea pe inserat si lumina apusului.
Mi-ar placea ca scriind povestea oamenilor astora sa le si gasesc rezolvare. La tot ce-i doare. Dar nu pot. Sunt mica si nu pot nimic. Dar stiu pe Cineva care poate! Poate mult!
Fiti binecuvantati! Noapte buna!”, a transmis, ata de frumos, in stilu-i caracteristic, Magda Savuica, cea care coordoneaza activitatea asociatiei aflata in micul orasel vasluian.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes and modify by Boghiu Marius.