Thu. Jun 17th, 2021

Conferința preoțească semestrială a preoților din Protopopiatul Bârlad

6 min read

La Mănăstirea Florești a avut loc conferința semestrială de primăvară a preoților din Protopopiatul Bârlad. Evenimentul a început de dimineață prin oficierea Sfintei Liturghii în biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” a așezământului monahal, de către Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În contextului „Anului omagial al pastorației românilor din afara României” invitatul Părintelui Episcop Ignatie, a fost Părintele Dr. Liviu Barbu, preot coslujitor la Parohia Dobroteasa din București, care a venit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru a conferenția preoților din Protopopiatul Bârlad.
Părintele Dr. Liviu Barbu, a locuit douăzeci de ani în Marea Britanie, din care doisprezece a slujit ca preot, fiind și lector asociat al Institutului de studii Creștin-Ortodoxe din Cambridge, Anglia.
Preasfințitul Părinte Ignatie a vorbit celor prezenți, în omilia din cadrul Sfintei Liturghii, despre Sfânta Euharistie, ca fiind Viața însăși a creștinilor.
„Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.” (Ioan 6,58)
Pornind de la acest verset din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan, Părintele Episcop a explicat importanța prezenței lui Hristos, prin Sfânta Împărtășanie, în viața noastră:
Pasajul evanghelic rânduit de Biserică să fie citit astăzi, în cadrul Sfintei Liturghii comportă două aspecte. Pe de o parte, Hristos le vorbește ucenicilor Săi despre Pâinea care S-a pogorât din cer, despre Sfânta Împărtășanie, despre faptul că ori de câte ori ne hrănim cu Trupul și Sângele Lui, rămânem întru El, ne asigurăm această intimitate spiritual, duhovnicească cu Hristos.
Pe de altă parte, în urma acestui cuvânt al lui Hristos despre euharistie, cei care l-au ascultat nu au putut să își asume înțelegerea a ceea ce Hristos a vrut să le transmită. Atitudinea lor concentrată în această propoziție „Greu este cuvântul acesta” sau într-o traducere mai fidelă „Aspru este cuvântul acesta” despre împărtășanie, despre realitatea hrănirii noastre cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos. Acest al doilea aspect l-aș numi „tragedia discursului euharistic”. Unii dintre cei care l-au ascultat pe Domnul vorbindu-le despre această taină greu de înțeles cu mintea noastră, greu de asumat în scoica rațiunii noastre. S-au scandalizat. În evanghelie, într-o traducere mai delicată, ni se spune că s-au smintit, în greacă rezultă chiar cuvântul „scandalizat”. S-au scandalizat cei care l-au auzit pe Hristos vorbind despre împărtășanie.

Mântuitorul ne încredințează în aceste cuvinte că Sfânta Euharistie nu este principiul vieții, așa precum hrana și alimentele pe care noi le asimilăm sunt metabolizate de corpul nostru, sunt cele care ne asigură viața sau constituie un principiu al vieții noastre.

Trupul și Sângele lui Hristos, Cel Euharistic sunt mai mult decât un principiu al vieții, sunt Însăși Viața.

De aceea, El ne spune că cine „nu mănâncă Trupul Său și cine nu bea Sângele Său, nu poate să aibă viață întru El”. Prin urmare, în credința noastră, în modul nostru de a-l înțelege pe Domnul, în modul nostru de a ne asuma o viață liturgică, putem spune că Hristos Euharistic este condiția absolută a vieții noastre. Nu numai a vieții celei veșnice, ci însăși a vieții noastre. Ca să putem rămâne în Hristos și el să rămână în noi, avem nevoie să ne împărtășim, să primim Trupul și Sângele lui. Prin Sfânta Euharistie noi nu facem nimic altceva decât să împrospătăm, să ne menținem această calitate de membri ai Bisericii, calitate pe care am primit-o prin Sfântul Botez. Tainele Bisericii sunt cele care ne țin în interiorul relației intime, profunde, ca mădulare ale Bisericii celei vii a lui Hristos. Prin excelență, Sfintele Taine sunt cele care permanentizează calitatea noastră de membri ai Bisericii. Nu este simplu să înțelegem importanța unei vieți euharistice în existența noastră duhovnicească. Chiar ucenicilor le-a fost greu să înțeleagă acest cuvânt al lui Hristos despre împărtășanie.

Unii, ne spune Sfântul Evanghelist Ioan, chiar l-au părăsit. Au renunțat să îl urmeze, pentru că nu au reușit să își asume cuvântul lui Hristos despre împărtășanie. Alții, în schimb și-au exprimat în mod sincer neputința de a înțelege. De aceea, dacă citim cu mare atenție Sfânta Evanghelie, vom constata că dintre toate cuvântările pe care Hristos le-a rostit, este printre singurele care se finalizează cu un eșec din partea celor care l-au ascultat, cu o tragedie în a asuma acest cuvânt. Chiar dacă în atitudinea noastră, ca slujitori ai Bisericii, ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, sunt momente în care chiar noi înșine nu înțelegem faptul că viața noastră duhovnicească trebuie să graviteze în jurul Euharistiei. Cred că Domnul înțelege neputința noastră, numai ea să nu fie dintr-o rea voință. Cei care l-au ascultat, care au fost martorii acestui cuvânt, au fost sinceri și au spus lui Dumnezeu „greu este cuvântul acesta pentru noi”. De aceea, cred că este esențial să reflectăm mai profund asupra acestui capitol din Evanghelia Sfântului Ioan, capitolul 6, în care Hristos ne vorbește despre ce înseamnă ca noi să fim oameni vii, ca noi să avem viață în noi. Prin viață înțelegem amplitudinea, toate fațetele existenței noastre, inclusiv cele mai nesemnificative aspecte care țin de desfășurarea existenței noastre pe pământ. Toate pot fi modelate, pot să capete conținut adevărat, real, numai în momentul în care luăm pe Domnul, ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui.

Așa, precum a ne întreține existența, ne hrănim cu alimentele pe care le avem la dispoziție și viața noastră, am putea spune, că se menține din aceste alimente, la fel în viața spirituală, noi ne menținem și primim în sufletul nostru, în trupul nostru, din calitățile Sfintei Împărtășanii, care ne este dată spre îndumnezeirea noastră, nu spre altceva. Nu este niciun merit, niciun cadou, pe care ni-l face Dumnezeu. Euharistia este pentru ca noi să îl avem în mod viu, adânc, înrădăcinat în ființa noastră pe Hristos, sau El să devină rădăcina vieții noastre, ori de câte ori ne împărtășim. Hristos, Care ni se dăruiește întotdeauna în Liturghie, în Taina Sfintei Euharistii, să fie Cel care ne așază în această stare de trezvie, pentru că fără de El nu putem face nimic. Amin!

După Sfânta Liturghie a debutat conferința intitulată: “Propovăduirea și experierea credinței în diaspora: cateva coordonate pastorale și misionare”, în cadrul căreia părintele Liviu Barbu a prezentat celor de față date despre misiunea Bisericii Ortodoxe în diaspora. De asemenea, s-au abordat și problemele cu care se confruntă preoții sau comunitățile euharistice în străinătate.
În perioada următoare Episcopia Hușilor va organiza conferințele semestriale preoțești și în celelalte două protopopiate, Vaslui și Huși. La fiecare întâlnire va vorbi câte un preot care are experiența pastorației românilor din afara României.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes and modify by Boghiu Marius.