Thu. Jun 17th, 2021

Drum lin, bunica Profira!

2 min read

La doua, trei sau patru zile cei din cadrul Asociatiei umanitare ”Dragoste desculta” mai fac cate o vizita, pe ici, pe colo, pentru a ajuta copii sau batrani aflati in mari nevoi. De data aceasta vizita lor a fost una cu adevarat trista.
”Lucratura asta a noastra cu oamenii se face pe cord deschis, nu prea reusesti altfel. Si cand te bagi la asta…risti sa pierzi, sa fii ranit…sa nu mai fii la fel..
Bunica Profira a fost moasa si bucatareasa in satul ei. O femeie puternica, muncitoare pe care consatenii si-o amintesc cu drag. “Avea mereu un sort alb cand mergea la targ cu carul cu boi sa vanda branza si laptele. Ea in car, sotul ei pe langa.”
A avut o viata grea, nu a avut copii…insa a crescut de mici cativa copii de la rude. Ramasese acum la batranete cu doi nepoti cu handicap, pe care ea ii ajuta cu sfaturi si directii…ei o ajutau pe ea cu o cana de apa sau un brat de lemne.
Asa am cunoscut-o noi…cu nepotii veseli pe langa ea, intr-o bucatarioara mica, un paravan al unei case batranesti de o statura sacra.
De fiecare data cand urcam in deal la casuta ei ne intampinau gainile…si un cocos impunator. Ii era drag bunicii sa le aiba pe langa casa.
Dar si mai drag ii era sa ne vada. Ne-am facut loc timid in viata ei si ne-am bucurat de o caldura aparte pe care nu am mai intalnit-o decat la bunicii nostri. O iubea pe Teodora, ne intreba de sanatate, ii placea sa vorbeasca cu noi de-ale vietii.
Parca nici n-o interesa asa tare ca ii duceam bunatati desi ii erau esentiale lemnele, mancarea si celelalte lucruri. Beni i-a batut toaca in marginea sobei cu doi ciocalai, ce tare i-a mai placut. Atunci cred ca am vazut-o zambind ultima data.
Am apucat chiar sa ii sarbatorim acum o luna ziua de nastere, prima data cand cineva a sarbatorit-o cu tort si cadou de ziua ei.
Ma uitam azi in timp ce sicriul era carat la vale…cum parca strigau toate dupa ea sa mai ramana. Nepotii cu probleme se uitau pierduti in zare, fantana ruginita, casuta de lut, amintirile. I-au stricat oamenii portile ca sa faca loc celor multi care venisera sa o mai vada o data, au legat gainile cu cate o sfoara si le-au impartit de pomana, pana si cocosul a plecat pe poarta o data cu ea. Un om cat un imperiu…care ia cu el atatea amintiri.
“A fost o femeie atat de buna, ne spunea o prietena de-a ei azi.
Dar nu vezi ca iei doua scanduri in schinare si pleci?
Pleci cu tot.
Numa’ ce ai dat, atata ramane al tau! “
In memoriam, Profira Ferariu, 27.04.1934 – 22.05.2021”, a transmis Magda Savuica, cea care conduce activitatea asociatiei din micutul orasel vasluian.

Dorelian David

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes and modify by Boghiu Marius.