Felicitari, ”Dragoste desculta”!

Cei din cadrul Asociatiei umanitare ”Dragoste desculta” din Negresti au cu ce se mandri. Unii au aflat, deja, despre ceea ce fac ”oamenii frumosi” din micutul orasel vasluian. De circa trei ani ajuta, dupa posibilitati, pe cei din judet si nu numai.
”De atunci, de cand am venit cu doua valize si un caine la Negresti, de cand nu stiam ce pot sa fac dar stiam ca vreau sa fac ceva sa fie mai bine…se implinesc imediat 3 ani. 3 ani cat multe vieti la un loc!!
Astazi cand urcam dealul la Fastaci, un satuc de dupa dealuri, am vazut drumurile pline de copii care mergeau spre scoala. Acolo, o mare de ochi senini si zambete asteptau cele doua microbuze albe pline cu cadouri. Era atata miscare ca veneam noi. Cu cadouri din toata tara, de la voi.
S-au asezat pe stanga si pe dreapta si ne priveau cu admiratie…ne-au facut intrarea de parca eram personalitati.
In timp ce imparteam cadourile cu echipa…mi-am adus aminte si am zambit. Cat de mult loc de facut bine e in tara asta. E loc larg pentru oricine vrea sa faca bine.
Dadeam cadouri, ma uitam in ochii lor si la papuci. Acolo unde vedeam papucei rupti sau uzati, ii trimeteam undeva intr-un colt unde una din mamicile venite cu mine le dadea papuci noi si poate o geaca daca mai aveam ceva sa li se potriveasca.
200 de copii. Fiecare cu povestea si cu bucuria lui. Daca 200 de oameni indreapta asta seara un gand bun spre Cer si isi alege un copil pe care sa-l binecuvinteze in gand si sa-i ureze de bine, atunci bucuria noastra e deplina.
Printre povestile celor doua sute de copii, ne-au povestit doamnele invatatoare si despre o familie cu sase copii. Intr-o situatie vulnerabila, fara prea mult ajutor…unde mamica s-a stins in urma cu o luna.
A avut “apa la stomac”, spunea tatal copiilor in timp ce ne arata casuta in care mai locuieste cu doar trei dintre copii. Am intrat in casa si am urmarit bucuria copiilor in timp ce isi desfaceau cadourile.
Eu m-am asezat pe un fotoliu vechi intr-un loc strategic. Radeau fetele de mine ca la fiecare rafala de vant imi zburau firele de par in toate directiile. Deasupra mea tavanul mai mult cadea decat statea, intreaga casa parea ca se misca o data cu vantul. Am inghetat in timp ce ascultam povestea mamicii care murise in camera alaturata, despre frici, despre mici bucurii. Focul ardea continuu in soba…dar parca ardea doar pentru el, caldura nu statea prea mult in casa si se grabea sa iasa printre crapaturi.
Cum am invatat in trei ani sa mai pot sa ascult povesti triste si sa nu ma darame? M-a invatat Cerul. Sa impletesc compasiunea cu actiunea, sa ma gandesc imediat: eu ce pot sa fac sa le fie un pic mai bine? Nu e usor, inca tremura carnea pe mine la prea multa durere, inca am momente in care ma pierd in tacere si ma intreb de ce atata durere…
De ce va spun toate lucrurile astea? Pentru ca mi-ati reamintit, voi, prietenii nostri care participati la proiectele noastre inca de la inceput, MI-ATI REAMINTIT CA NOI SCRIEM ISTORIE IMPREUNA.
Asadar, sunt responsabila sa va povestesc ce traiesc si sa va fac sa simtiti toate binecuvantarile si lacrimile de bucurie care curg datorita unor gesturi mici pe care le fac cu echipa zi de zi: hranim, incalzim, construim.
Injuraturile si gesturile urate nu vi le mai spun zi de zi…ca alea nu sunt pentru orice stomac…
Sa va tina Dumnezeu sanatosi, oameni buni si curati, sa lasati Cerul sa judece si voi doar sa actionati!”, spune, plina de emotii, Magda Savuica, presedintele Asociatiei ”Dragoste desculta” din Negresti. Cea care, alaturi de voluntarii asociatiei, ajuta batrani, copii, oameni cu nevoi de tot felul.

Dorelian David