Un mesaj emotionant al Episcopiei Hușilor, de Sf. Parascheva:

”Sfântă Parascheva, binecuvintează-ne pe noi, toți cei din judetul Vaslui”

Intreaga Moldovă si nu numai este astazi în rugăciune, cinstindu-o pe Sfânta Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea duhovnicească de peste trei secole și jumătate a fiecărui suflet care, în dorul lui după o viață mai dreaptă, mai frumoasă și mai curată, s-a apropiat și se apropie cu inima tremurândă de sfială și cu mintea însetată după limpezime și gânduri candide de moaștele dătătoare de bine. și cu nădejdea neclintită în certitudinea că nimic nu îl împlinește mai deplin pe om decât credința în Dumnezeu și încrederea prietenoasă a sfinților Lui.
Mai mult ca oricand în anul acesta pandemic, când umanitatea este zguduită de un virus care ne tulbură sănătatea, viața, existența, Sfânta Parascheva poartă povara necredinței, a urii ateiste a progresiștilor din agora virtuală sau reală, a agoniei celor care vor să anihileze orice pâlpâire firavă a credinței, a celor mândri și cu reflexe luciferice, care cred în minciuna iluziei lor că o pot carantina pe Sfânta în casa ei.
Sfânta Parascheva poartă povara suferinței credincioșilor, aidoma lui Iov, cărora le-a fost furată, prin argumente și sofisme elaborate, exact bucuria îmbrățișării și întâlnirii față către față cu cea pe care o simt, în puterea cuvântului, ca fiind „mult folositoarea”.
Iasiul a devenit, pentru câteva zile, un adevărat pustiu al Carantaniei, unde Ispititorul a îmbrăcat savuros, fariseic și ipocrit, nenumărate ipostaze, neținând cont că bucuria sărbătorii se putea desfășura în condiții de respectare, cu strictețe, a recomandărilor sanitare în vreme de pandemie și cu încredințarea că orice creștin, iubindu-și aproapele, se protejează atât pe sine, cât și pe cei din jurul său. Dar, așa cum deja știm, sfidarea credinței nu are nevoie de argumente pentru a se instala. Este nevoie doar de determinare și, mai ales, de consecvență. Peste câteva zile își va căuta nestingherit rezidență undeva prin București.
Dar să nu ne pierdem nădejdea. Sfânta Parascheva, frumoasă prin sfințenie și grațioasă prin bunătate, „înțelege umanitatea obosită a zilelor noastre” (Arhimandritul Vasilios), învățându-ne că bunătatea și „curăția inimii se măsoară prin iubirea neputincioșilor care se poticnesc. Și încă ceva esențial pentru aceste vremuri tulburi: „un adevărat credincios este un surâs al lui Dumnezeu, o gură de aer curat în ambianța de plictis și răutate creată de atâția doctrinari fanatici.
”Indignarea Bisericii nu este din cauza faptului că cineva ar fi afirmat că moaștele sunt purtătoare de viruși – noi oricum nu credem așa ceva – , așa cum sofisticat încerca cineva să demonstreze acest lucrul, ci din cauza faptului că nu a fost chemată la dialog și cooperare, marcă a oricărei societăți civilizate, într-o problematică care o privește în mod direct; nu cred nici în negaționiștii pandemiei, dar nici în panicarzii zeloși ai covidului, ci în moderație, în simțul responsabilității și în respect pentru cei care, prin cercetare științifică asiduă, prin efortul actului medical, prin politici coerente, eficiente și pertinente, caută să găsească soluții pentru a ieși cu bine din această criză sanitară”, transmite IPS Ignatie, Episcopul Hușilor.

Dorelian David